Organe ale teniei bovine. Solitaire la om - Tipuri

Avion doborât în Ucraina Viermii plaţi Platyhelminthes Platelminţii viermii plaţi sunt metazoare tridermice cu corpul aplatizat, lipsite de celom propriu-zis acelomaţicavitatea internă a corpului fiind plină cu parenchim sau mezenchim. Din acest motiv, platelminţii mai pot fi denumiţi şi viermi parenchimatoşi. Sunt animale în cea mai mare parte acvatice, libere sau parazite.

Acasă Sănătate Ce este tenia? Infecțiile cu tenie teniaza — cauze, simptome, tratament, prevenire Ce este tenia? Infecțiile cu tenie teniaza — cauze, simptome, tratament, prevenire Teniile sunt viermi care pot produce infecții intestinale. Pot fi implicate mai multe specii de tenii, precum Taenia saginata de la vaciTaenia solium de la porci sau Diphyllobothrium latum de la pește.

Au corpul puternic turtit dorso-ventral, simetrie bilaterală şi o serie de trăsături de superioritate faţă de grupele precedente ale regnului Animalia: prezenţa mezodermului şi a organelor care derivă din cea de a treia foiţă embrionară; apariţia unui sac musculo-cutaneu format din muscultura circulară diagonală şi longitudinală care înveleşte întregul corp; prezenţa unui aparat excretor protonefridian; sistem nervos ganglionar, cu concentrare nervoasă la nivelul zonei cefalice, zona unde se găsesc de asemenea organe de simţ; aparat genital uneori extrem de complicat datorită faptului că sunt animale hermafrodite.

Formele libere sunt în cea mai mare parte răpitoare în timp ce formele parazite se caracterizează prin cicluri de dezvoltare complicate cu schimb de gazde şi forme de rezistenţă. Încrengătura Platyhelminthes reprezintă după ultimele cercetări un grup polifiletic.

Slow Cooked Beef Short Ribs - Gordon Ramsay

Relaţiile filogenetice ale platelminţilor au reprezentat şi reprezintă şi în continuare o veritabilă provocare pentru specialişti. Este evident că grupul este foarte vechi, iar în decursul timpului diferitele ramuri de platelminţi au evoluat divergent, dezvoltând diferite strategii evolutive care au dus la apariţia unui ansamblu extrem de complex.

În urma analizelor moleculare, grupele Acoelomorpha şi Xenoturbellida cuprinse anterior în încrengătura Platyhelminthes, sunt considerate separate, formând încrengătura Xenacoelomorpha, apropiată de deuterostomieni.

Dacă un copil este bolnav, este posibil întârzierea dezvoltării fizice și mentale. Mai mult, părinții ar trebui să observe o încetinire a creșterii, o dezvoltare sexuală întârziată, în funcție de categoria de vârstă a pacientului. Acesta este un semn că tunicul a trăit mult timp în corpul uman, în timp ce afectează treptat și imperceptibil nu numai organele interne, ci și creierul. Cauzele infecției Factorul patogen principal este contactul direct cu agentul patogen. Infecția cu vierme se produce atunci când carnea și produsele secundare de calitate slabă sunt consumate în dietă, dar nu ar trebui exclusă o încălcare sistematică a regulilor de igienă personală.

Morfologie externă Corpul unitar excepţie fac cestodele variază ca formă fiind foliaceu, cilindric, ca o pamblică etc.

Capul puţin distinct, este delimitat de restul corpului printr-o îngustare în formă de gât sau prin prezenţa organelor de simţ, a creierului, iar la cele parazite prin dispozitive pentru fixare ventuze, cârlige. Dimensiunile ajung de la câteva sute de microni la 10 — 15 m, excepţional 20 m. Culoarea este alb-opacă sau transparentă.

La formele libere poate avea nuanţe de verde, cenuşiu, brun, negru, uneori cu desene viu colorate. Faţa ventrală, locomotoare, poartă gura şi orificiile genitale. Organizare internă Tegumentul este alcătuit dintr-un epiteliu celular sau infranucleat, parţial sau integral ciliat la formele libere, cu o cuticulă, uneori cu spinişori la cele parazite; formează cu musculatura parietală circulară la exterior, longitudinală la interior şi adesea cu fibre diagonale, care pot trece în muşchii dorso-ventrali teaca musculo-cutanată.

Formaţiunile scheletice lipsesc. Prezintă însă producţii cuticulare spini, cârlige la paraziţi pentru fixare, iar la cele libere în armătura organelor copulatoare.

Platelminţii posedă o mare varietate de secreţii adezive, mai abundente la extremităţile corpului. Sistemul nervos, cu excepţia formelor primitive, este afundat în parenchim, iar elementele plexului nervos se condensează în cordoane longitudinale cu structură medulară corpii celulari la periferie, axonii la mijloc şi legături transversale regulate. Perechea de cordoane ventrale este mai puternică. În regiunea cefalică se află creierul.

Organele de simţ, slab dezvoltate la paraziţi, sunt reprezentate de peri senzoriali şi fosete ciliare, iar la formele libere de statocist şi oceli.

Set the Language

Sistemul digestiv lipseşte la cestode şi fecampiide, acestea hrănindu-se osmotrof. La acestea există un masiv endodermic fagocitar, care comunică direct sau printr-un faringe simplu cu gura.

La celelalte ordine, faringele este de diferite tipuri, iar intestinul mai mult sau mai puţin ramificat şi închis în fund de sac. Digestia, iniţial cavitară, sfârşeşte intracelular.

Care sunt simptomele si semnele teniazei?

Uneori se formează un sincitiu fagocitar provizoriu turbelariate. Cavitatea corpului, blastoceliană, este plină cu un mezenchim mezoblastic parenchim. Este constituit în linii mari, din celule fixe, cu substanţe de rezervă sau excreţii, celule migratoare de diferite categorii, cu rol în dezvoltare şi regenerare neoblasteşi lacune, care niciodată nu confluează în cavităţi mari; în wart on foot symptoms circulă un lichid cu rol de sânge sau de limfă, fără o direcţie definită.

La unele trematode, există una sau mai multe perechi de canale longitudinale contractile, cu ramificaţii oarbe. Parenchimul reprezintă mediul intern al animalului, sediul proceselor de metabolism.

Sistemul excretor este o protonefridie: un canal excretor, ramificat în parenchim, ultimele canalicule fiind organe ale teniei bovine la capăt cu câte o celula cu flamură vibratilă smoc de cili. Smocuri de cili se găsesc şi pe traiectul canalului.

• Ca adulți, acești viermi trăiesc în intestin și, de obicei, nu fac rău prea mult.
• Extras din referat Cum descarc?

Structura submicroscopică a segmentului tubular al celulei terminale corespunde cu a coanocitelor spongierilor, fiind formată din microtubuli longitudinali, încercuiţi de o membrană plasmatică; uneori există microtubuli transversali. Numărul porilor excretori, poziţia lor şi modul de comunicare cu exteriorul diferă.

Preview document

Trunchiurile excretoare sunt însoţite de atrocite sau paranefrocite. Sistemul genital. Platelminţii sunt hermafrodiţi cu rare excepţiiiar sistemul reproducător este complicat şi constituit după acelaşi tip vierme osoase toate clasele. Gonadele sunt masive sau foliculare, iar cea femelă excepţie arhooforele separată într-o porţiune mai mică, germigenă şi una mai mare, vitelogenă, ultima producătoare de celule viteline surori avortate ale ovululuicare servesc ca hrană embrionului.

Corelativ cu această structură, oul este ectolecit. Vitelogenele urmează traiectul intestinului şi sunt în contact cu el uşurând adsorbţia substanţelor nutritive, necesare elaborării vitelusului; la cestode, la care hrănirea se face prin osmoză, ocupă poziţie periferică.

Aparatul copulator este complicat, uneori cu armătură cuticulară şi glande anexe, dispozitive pentru acuplare şi organe ale teniei bovine înmagazinarea spermatozoizilor proprii sau pe cei primiţi de la partener, uter pentru acumularea ouălelor, foarte dezvoltat la paraziţi. Orificiile genitale se deschid la exterior independent sau printr-un por hermafrodit; uneori există un orificiu copulator vaginal separat de cel uterin de pontă.

Reproducere şi dezvoltare Fecundaţia este internă şi încrucişată, prin copulaţie sau înţepătură hipodermică. Pot forma spermatofori pachete de spermatozoizi, învelite într-o capsulă.

Dezvoltarea depinde de tipul de ou. La formele cu ouă endolecite, dezvoltarea este de tip spiral şi determinată; entomezodermul derivă din micromera 4d, iar la policlade există larvă liberă; la speciile cu ouă ectolecite, dezvoltarea este puternic modificată, cu foiţe germinative provizorii, datorită prezenţei celulelor viteline.

Detalii produs

Cele parazite trematode, cestode au cicluri evolutive complicate, cu stadii larvare diferite, schimb de gazdă şi de generaţii, fenomene de neotenie, poliembrie şi înmulţire asexuată. Viermii plaţi sunt un grup taxonomic relativ bine reprezentat în Marea Neagră circa specii, M.

Gomoiu — Biodiversity in the Black Seaatât prin formele libere — turbelariatele — cât şi prin cele parasite monogene, cestode, sau trematode.

Un pacient cu tenie va avea nevoie de tratament pentru a o elimina. Factori de risc Un factor de risc este acela care creste riscul dezvoltarii unei boli sau infectii, cum, de exemplu, lipsa igienei dentare creste riscul aparitiei cariilor si problemelor gingivale, adica igiena dentara proasta este un factor de risc pentru afectiunile amintite. In cazul teniei se remarca urmatorii factori de risc: lipsa igienei generale: spalatul pe maini inconsecvent supune indivizii unui risc mai mare de transferare a infectiei de pe maini in gura lucrul sau expunerea la animale — este caracteristica zonelor unde fecalele animalelor nu sunt depozitate corespunzator calatoriile sau traiul in unele zone ale globului — tarile si zonele unde practicile sanitare sunt precare cresc riscul infectarii cu tenie. Expertii spun ca sushi peste crud este sigur atata timp cat pestele a fost mai intai congelat, riscul pastrandu-se in cazul in care se consuma peste proaspat.

Date despre formele libere turbelariatesunt fragmentare. Datorită dificultăţilor întâmpinate în studierea acestui grup, studiile asupra turbelariatelor sunt rare şi nu acoperă decât o parte din totalul speciilor. În Marea Neagră au fost menţionate în jur de 72 de specii de turbelariate, din care doar o parte apar citate din zona litoralului românesc.

Itinerarii pontice

Cele mai multe specii de organe ale teniei bovine marine sunt endemice pentru bazinul pontic, lipsind din Marea Mediterană. Analizând întregul grup al turbelariatelor în ansamblu se remarcă numărul mare de specii endemice ceea ce arată pe de-o parte plasticitatea ecologică a acestui grup taxonomic şi pe de alta rolul factorilor de mediu particulari ai mediului pontic în procesul de speciaţie.

Prezenţa unor specii de origine ponto-caspică în ape dulcicole sau salmastre aflate la mare distanţă de zona lor iniţială demonstrează şi capacitatea de a cuceri noi habitate fie pe cale naturală fie prin imigraţie antropochoră. Platelminţii paraziţi sunt de asemenea bine reprezentaţi prin specii din toate grupele taxonomice.

Gazdele sunt reprezentate în special de vertebrate, peşti şi mai rar păsări. Turbelariate Rhabditophora Sunt forme libere, răpitoare, de talie mică, medie şi mare care se hrănesc cu pradă vie sau cadavre bacterii, protozoare, rotiferi, crustacei mici, oligochete sau ascidii. Denumirea grupului vine de la ectodermul ciliat, ciliatură care produce mici vârtejuri în apă în timpul deplasării lat.

Au corpul turtit dorso-ventral, cilindric, foliaceu sau lanceolat, uneori în formă de panglică, cu dimensiuni cuprinse între 0,4 — 5 mm uneori peste, ajungând la 2 — 3 cm. Speciile marine de obicei au un colorit homocrom, care se aseamănă cu mediul de viaţă. Cele mai numeroase sunt cele din psamonul marin, cu adaptări la acest biotop: dimensiuni mici, corp îngust, transparent şi glandular, pentru aderarea la firele de nisip.

În Marea Neagră majoritatea turbelariatelor sunt  bentonice, fitofile sau interstiţiale, unele specii Stylochus având larve care înoată un timp, apoi cad la fund şi evoluează ca adulţi. Turbelariatele sunt cel mai vechi grup de platelminţi. Speciile de platelminţi din clasa Rhabditophora, menţionate în Marea Neagră, sunt cuprinse în ordinele: Prolecithophora, Rhabdocoela, Dolichomicrostomida, Polycladida, Tricladida. Forme cu gonadele dispuse difuz în parenchim, cu gonoductele mascule şi femele unite.

Intestinul drept, fără diverticule. Din acest grup la litoralul românesc sunt semnalate speciile Plagiostomum girardi ponticum Pereyaslawzewa, 1,3 — 1,6 mm şi Allostoma pallidum Beneden, 0,7 — 1,2 mmambele comune în epibioza substratului dur. Prima specie are corpul oval-alungit, translucid, cu doi oceli situaţi anterior faţă de orificiul bucal. Allostoma organe ale teniei bovine se recunoaşte uşor după zona anterioară separată printr-o gâtuitură circulară, după gâtuitură urmând patru oceli.

Culoarea corpului este verzuie. Specii cu corpul incolor, de formă variabilă, turtit dorso-ventral, cilindric sau rotunjit, cu faringe bulbos-doliiform sau organe ale teniei bovine.

Unele specii fam. Bertilliellidae pot prezenta spiculi calcaroşi. Gonadele pot fi simple papilloma virus jc perechi.